19/11/2018
Noaptea, când toată lumea de la adăpost pleacă la casele lor, noi rămânem singuri. Și mai e și el. Ne chinuie, ne sperie, ne face să credem că nu vom mai trăi să vedem un nou răsărit. El este frigul și, de câteva zile încoace, e tot mai intens. Va fi mult mai rău.
Știe toată lumea că ființele vii resimt frigul în mod diferit, în funcție de condiții. Dar puțini știu că cel mai greu îți e să-l suporți atunci când ești singur.
Suntem 600 de toți și nu există nici o șansă să ne găsim toți case până când va cădea prima zăpadă și ne va vizita primul îngheț. Avem o singură șansă: cât mai multe paie, hăinuțe, căsuțe. Pentru toate acestea e nevoie de bani. Vă rugăm, ajutați-ne.
Donați în conturile Speranța, aici: https://adapostulsperanta.ro/doneaza/
///
At night, when everyone from the shelter is leaving home, we’re left alone. And then there’s him. He tortures us, frightens us, makes us believe we won’t live to see another sunrise. It’s the cold and it’s getting worse and worse. It will be horrible.
Everybody knows that living beings feel the cold in different ways, depending on other factors. But few know that the hardest to take is when you’re alone.
There are 600 of us in here and there is no chance we’ll all find a home until first snow and first freeze will come. We have only one chance: more hay, more clothes, more houses. For all these we desperately need money.
Please help us. You can donate here:https://adapostulsperanta.ro/doneaza/