Blacky
Blacky este pacientul nostru de mic, încă de la 1 an când primea prima deparazitare. A fost găsit aruncat la gunoi, iar proprietarul ne-a contactat și am sărit în ajutorul lui. Anul trecut acesta a consumat frunzele unui Ficus și s-a intoxicat, am acționat cu o schemă de tratament pe 3 zile pe o sumă motică de bani și astăzi câinele se află în fața noastră fericit și nu în ultimul rând sănătos. Bolile patologice acționează în teren la oamenii cunoscuți prin @TheodorOncioiu la animalele bolnave pentru ajutorul și salvarea lor cm ne stă în putință. Mulțumim!
Oaia care nu s-a ridicat timp de 4 zile, pe seară a început să meargă 🐑🐑🇨🇦 #33
Fătarea de seară #mioriță 🌛🌚 🐑🐑
🥶 -5°C după ce am umplut grătarele cu fân ale oilor 🐑🐑
🐑 activități, după păscut
Ce faci cu diploma de medic veterinar în România?
Absolut nimic. Dacă nu îți deschizi cabinet 🤷♂️🤔
Pe ploaie oile pasc cel mai bine!! 🌧🌧 🌪🐑
#Țigăi #TohanuNou #Brașov #Râșnov #Echipa_veterinară
Activități de SF. Maria, miel deshidratat 🐑🩸
Cel mai puternic după tratament 🐓🐓 #vet
#oițe #munte #activitate 🐏 #România 🇹🇩🇪🇺
SHEEP FARM
#sheepfarm #veterinarywork 🐑👨⚕️
Gheorghe Ionescu-Şişeşti, cea mai însemnată personalitate a agronomiei româneşti, s-a născut la data de 16 octombrie 1885 în Şişeştii de Jos, sat situat pe valea pârâului Coşuştea din judeţul Mehedinţi.
Gheorghe Ionescu-Șișești a fost un creator de școală în domeniul agronomiei întemeind, în anul 1927, Institutul de Cercetări Agronomice al României, institut pe care l-a condus până în 1948. De asemenea, a condus Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău între anii 1914-1919 și 1928 și a fost ministru al agriculturii de patru ori între anii 1931-1940. Gheorghe Ionescu-Șișești a fost fratele medicului Nicolae Ionescu-Șișești.
Gheorghe Ionescu-Șișești a fost membru corespondent (1925) și membru titular (1936) al Academiei Române, ocupând și funcțiile de vicepreședinte al Academiei Române, între anii 1938-1939, 1940-1941 și 1959, și de președinte al Secției de Biologie și Științe Agricole a Academiei Române în 1955.
A fost, de asemenea, membru al mai multor academii de științe agricole: membru și vicepreședinte (1949) al Academiei de Agricultură din România, membru corespondent (1926) și ulterior membru de onoare (1938) al Academiei Cehoslovace de Agricultură, membru corespondent al Academiei Unionale de Științe Agricole „V.I. Lenin” din Moscova (1957).
In urmă cu 100 de ani a spus:“Când va încolţi în mintea organelor administrative că îmbunătăţirea producţiei agricole este o problemă fundamentală a satului nostru românesc, atunci greutăţile vor fi pe jumătate biruite. Dacă va deveni unanimă această convingere, se vorgăsi şi mijloacele şi căile de a se ajunge la scop”.
