19/11/2015
In dimineata in care m-a gasit Zara, iesisem la alergat pe stradutele Rasnovului. Inca nici nu ma mutasem de tot. Eram in Rasnov pentru week-end, iar pentru alte 2 saptamani urma sa lucrez in Bucuresti. Mi-a iesit in cale in fata la BCR si s-a tinut d**a mine ultimii 3 km, alergand cu mine la pas. Am ajuns la mine la poarta si am lasat-o acolo, spunandu-i iubitului meu ca s-a luat un Beagle d**a mine si ca probabil s-a ratacit de stapani, posibili turisti. Mi-am inchipuit ca daca e pierduta, atunci ar trebuie sa fie postat un anunt pe la cabientele veterinare (2, in Rasnov). Am mers la dl. Dr. Bucur, cel mai apropiat de mine, si acolo am aflat ca Zara era pe strazi de luni de zile, avand totusi niste stapani pe undeva. M-am intors cu ea acasa, i-am spus lui Bogdan ca trebuie sa ii caut stapanii, dar pana atunci o tin langa mine. Vecinii mei mi-au atras atentia ca Zara sangera, si si-au inchipuit ca este in travaliu. Am fugit cu ea la Policlinica si acolo asistentul, singur in clinica mi-a spus ca nu are cm sa ma ajute, pentru ca Dna. Dr. este la o nunta, si ca nu ma poate primi cu cainele in clinica, pentru ca ei nu se ocupa de urgente, si ca vom fac mizerie. M-a dat afara si mi-a spus ca nu e mare lucru, cainele doar va fata.. Si afara era frig si burnita. Masina lui Bogdan era in service, el la cetate, eu nu cunosteam pe vremea aceea chiar pe nimeni altcineva in Rasnov. Mi-am dat jos hanoracul si m-am asezat cu ea pe iarba in curtea dispensarului, incercand disperata sa fac rost de o ambulanta veterinara.
Si in clipa acea, un om minunat, despre care nu stiu decat faptul ca face parte din Asociatia Om pe Munte si ca se afla acolo ca sa curete un acvariu, s-a oferit sa ma duca cu masina sa la clinica in Brasov, la Kronvet. Am mers cu Zara aproape in brate pana acolo, sangera, tremura si gemea, sa simtea foarte rau. Ajunsi la Kronvet, Zarei i s-a facut o ecografie, si am aflat ca nu era in travaliu, ci in febra de lactatie. Zara fatase cu cateva zile inainte, pierduse puii si acum starea ei urma sa se inrautateasca progresiv daca nu s-ar fi intervenit imediat. Era nemancata si orice inghitea ii provoca voma imediat. I s-a administrat medicatie corespunzatoare, am reusit sa ii contactez " stapanii" si sa ii conving sa renunte sa statutul de apartinator, sa ma lase sa ma ocup de ea. Imediat am chipat-o si din acea zi este catzelul meu iubit. Apoi l-am contactat pe iubitul meu, care nu mai stia nimic despre mine, ce si cm se intamplase, dar isi inchipuia scenarii de groaza cu o femela lauza si cine stie cati pui de beagle. I-am spus unde ma aflu si ca poate veni sa ma ia, daca isi doreste acest lucru. Ajuns la clinica, m-a intrebat care este outcome-ul si i-am zis asa: daca nu esti de accord cu aceasta stare de fapt, eu te inteleg, si sunt gata sa plec la Bucuresti. Dar eu pe Zara nu o las in urma. Iar el mi-a zis ca mergem impreuna acasa , si ca vom avea un catel impreuna.
