05/06/2023
SISI, POVESTEA UNUI CÂINE ÎNCĂ NEMORT ȘI A UNUI OM INSUFICIENT DE VIU
ÎNVIEREA
Nu știu cât timp a trecut... m-am trezit brusc și am văzut venind spre mine o mână.. auzeam voci ascuțite, de copil.... degețele subțiri și firave s-au înfășurat strâns de corpul meu fără vlagă și m-au smuls din grămăjoara de trupuri reci, captive în sacul de iută. Am simțit căldură, am fost strânsă în palmele mici și vârâtă într-un tricoul pătat, dar călduros si care mirosea frumos. A mâncare. Am închis pentru o clipă ochii iar când i-am deschis eram pe o păturică ponosită dar atât de moale, de fină. Un cap blond cu doi ochi de culoarea castanelor se uitau la mine. Degetele micuțe și firave mi se plimbau prin blaniță. Era plăcut.. erau moi și mă gâdilau... Alte degete, de data asta mai mari și mai ferme mi-au pus sub năsuc o farfurie cu ceva ce mirosea nemaipomenit. Nu mai gustasem așa ceva... era moale și se lipea de cerul gurii iar dințișorii mei abia înmuguriți puteau să îl mestece... era o nebunie, ceva ce îmi amețea simțurile... Îmi era atât de foame... simțeam cm prind puteri pe măsură ce înghițeam acea pastă atât de fină și de hrănitoare.. și de multă, toată a mea.
Mă cuprindea încet liniștea si voiam să închid ochișorii să să adorm... îmi era cald și bine, păturica ponosită se stânsese ca prin farmec în jurul meu și mă îngropa în pufoșenia ei.. la fel ca la mama... la fel ca la frățiorii mei.
Nu știu cât am dormit dar când am deschis ochișorii mei aurii, era ziuă. Soarele strălucea prin frunzele verzi ale unui copac, semănau cu niște guguloaie verzi și mișcătoare. Verdele era atât de viu, cm nu mai văzusem. Nu era praf.. era o mare verde de iarbă. Se auzeau zgomote ciudate, dar plăcute. Mai târziu aveam să află că aceea era muzică și pe parcursul întregii mele vieți, de atunci înainte, aveam să o aud mereu.
BOTEZUL
Ființa micuță și ascuțită, puiul de om, mă mângâia ușor. M-a ridicat în brațe. Se uita la mine cu ochi strălucitori, ca două stele. Îmi vedeam reflecția în ei.... era atâta liniște și bucurie. Atâta pace și siguranță. Simțeam căldura, simțeam soarele.... aerul care acum era suficient și auzeam zgomotul acela plăcut, muzica, ce avea să îmi însoțească pașii întreaga mea viață. Și atunci, puiul de om mi-a spus: ,,știu... pe tine te cheamă Sissi.,, Nu am știut ce înseamnă asta atunci, dar acum știu că pentru anii ce urmau, eu aveam să fiu Sissi, cea cu blănița de aur și ochii de chihlimbar. Eram o prințesă aurie și povestea mea sta să înceapă în acel moment, în brațele unui pui de om la fel de auriu la păr ca și mine. Eu eram Sissi.
VA URMA
