Daca sinteţi veseli, melancolici sau trişti, nu ezitaţi, căutaţi-mi compania! Sînt aici, e aşa de simplu să vă convingeţi!
Ultima ora!
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=819425493519231&id=100063553629712
În curând, atât în librării cât și la sediul MAMCO, o prelungire de tiraj a cărții, epuizate imediat după difuzare, ,,Brâncuși, un sculptor de la Răsărit", autor Pavel Șușară.
Cei care doresc cartea cu autograful autorului se pot înscrie pe această pagină și o vor primi în limita stocului și în ordinea înscrierii. Cartea costă, atât în librarii cât și la sediul MAMCO, 85 lei.
Un articol de: Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniță - 26 Aprilie 2023 Câteva comentarii personale 1) Timpul ales de publicare a acestei petiții, anume înainte de Praznicul Învierii Domnului ...
O seara minunata cu prieteni minunați!
Asa e, cm zice Bogdan!
Gata, trec și eu la o cultură adevărată că m-am plictisit de aia nenorocită, iudeo-creștină, suprematistă și colonială. Daca mai sunt interesați, primesc solicitări.
Copiii noştri vor citi doar poveşti cu zîne, vor vedea doar telenovele cu happy-end şi vor moţăi în sosuri roz, fără dramă, fără riscuri.
Ați văzut ceva mai penibil, mai artificial, mai găunos și mai parodic decât bâlbâiala lui Câțu in ipostaza lui eroică de salvator al patriei și de partener direct al ,,românilor" pe care îi identifică patetic și, atât cât îl servește mecla, mesianic!?
Nu vi se pare genial acest îndemn al lui Zuckerberg? Dar compania lui Iohannis sau, după caz, a Deliei?
Slava Domnului că au venit cele două milioane de cetățeni noi in Germania, fiindcă altfel nu se găsea forță de muncă pentru a combate efectele dezastruoase ale inundațiilor! Uitati-va cu atenție la cei care sunt acum pe șantierele de salvare din zonele calamitate și o să-i vedeți pe noii germani. Sunt absolut identici cu cei vechi.
E clar, nu?
Simone Weil, despre libertate.
Artistul Mihail Iordache a fugit din România în anii 80. A traversat granița cu fosta Iugoslavie într-o noapte ploioasă și, după luni de suferințe și așteptare, a ajuns în Statele Unite, unde și-a construit întreaga carieră. Sosit în România pentru o expoziție, Mihail spune povestea...
Calul, între realitate şi vis
Incercarea de a determina rolul pe care l-a jucat Calul în existenţa nemijlocită şi în imaginarul omenirii ar fi, poate, una dintre cele mai dificile şi mai riscante aventuri culturale. Este, practic, imposibilă tentativa de a separa dinamica umanităţii, din zorii istoriei şi pînă astăzi, de imaginea şi de prezenţa calului, pentru că, într-un mod fatal, aproape organic, cele două existenţe converg pînă la contopire, pînă la aglutinarea propriu-zisă. Imaginea mitică a Centaurului nu este decît una dintre multele expresii ale acestei realităţi de necontestat. Într-un anume fel, calul depăşeşte cu mult simplul statut de unealtă însufleţită, ba chiar şi pe acela de partener în lupta continuă a omului cu adversităţile lumii şi ale vieţii, devenind un adevărat reper al victoriilor sale sau, mai exact spus, un inegalabil factor de civilizaţie. Complexitatea naturii acestui animal unic, a cărui vîrstă depăşeşte cîteva zeci de milioane de ani, care a fost, de-a lungul timpului, vînat, îmblînzit, temut, iubit, venerat, a reuşit să acopere toate exigenţele pe care omul şi le-a format şi impus, atît în aşteptările lui individuale cît şi în experienţele fundamentale de grup. Aceste exigenţe privesc forţa, frumuseţea, inteligenţa, agilitatea, personalitatea, loialitatea, grandoarea şi măreţia. Calul a mutat munţii din loc, a secat, la nevoie, albiile rîurilor, a comprimat timpul şi a învins spaţiul, a înfruntat povara, a generat eroismul, a acompaniat viaţa şi moartea, a fost martorul activ şi neobosit al suferinţei, al visului şi al iubirii. Cariera sa în lumea reală şi în imaginar, în basme, în mituri, în arte şi chiar în credinţele religioase este una de-a dreptul fascinantă şi, în aceeaşi masură, inepuizabilă. Calul vînătorilor din stepele preistorice, calul mîncător de jăratic din basmele de substrat, calul lui Alexandru Macedon, calul Cruciaţilor, al Templierilor şi al Teutonilor, calul trubadurilor şi al cavalerilor rătăcitori, calul lui Mohamed al II-lea, calul conchistadorilor şi al Don Quijote, calul romanticilor şi al vacarilor din Texas, calul lui Napoleon şi al lui Kutuzov, calul briganzilor şi al amanţilor infatigabili, calul războaielor nesfîrşite, culminînd cu calul primului şi al celui de-al doilea război mondial, calul care a văruit, cu oasele lui albe şi gracile, cîmpurile de luptă ale nebunilor din toate timpurile, calul olimpiadelor şi al hipodroamelor, calul de povară, cu şalele lat şi cu picioare flocoase, Licorna şi Pegasul, dar şi toate speciile intermediare, pe care nici o enumerare nu le-ar putea epuiza, toţi, absolut toţi, sînt prinşi, ca gîza geologică în apa încremenită şi gălbuie a chihlimarului, în creaţia poeţilor, a dramaturgilor, a povestitorilor, a cîntăreţilor, a artiştilor plastici. Nu poate fi imaginat un elogiu mai potrivit şi mai profund, adus celei mai minunate forme pe care a imaginat-o natura, decît rememorarea imaginii sale, aşa cm a fost ea surprinsă, de-a lungul vremurilor, de pictori, de sculptori şi de graficieni. Pentru că aici, în artele vizuale, calul are expresie şi corporalitate, are mişcare şi poezie, are muzică, are viaţă interioară şi măreţie exterioară.
Un regat pentru un cal, nu este decît o simplă interjecţie din ampla epopee a acestei perfecţiuni întruchipate fără de care, în mod cert, omul ar fi arătat cu totul altfel. Probabil, ca la grădina zoologică.
Pavel Şuşară
![[12.09, 22:43] Marina Baconski: https://radioromaniacultural.ro/teme-deschise-niciodata-nu-stim-destul-despre-brancusi-i...](https://img4.voofla.com/018/333/3465199910183338.jpg)
[12.09, 22:43] Marina Baconski: https://radioromaniacultural.ro/teme-deschise-niciodata-nu-stim-destul-despre-brancusi-invitat-pavel-susara-luni-14-septembrie-2020-la-radio-romania-cultural/
[12.09, 22:44] Marina Baconski: Ora difuzarii 21h10.
FM 101.3 sau live online
În recentul volum despre fenomenul Brâncuși, cunoscutul istoric și critic de artă oferă o viziune aprofundată și nuanțată asupra unui creator al cărui geniu este încă parazitat de clișee sau mistificări.
Trimis proaspăt la revista Acolada, Satu Mare, lui Radu Ulmeanu. Nu mai stiu exact cand l-am scris, dar e valabil.
Cultura europeana și logica tertiului inclus
In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a Europei și a culturii ei este o dovadă supremă de primitivism, de egoism, de europocentrism, de conștiință dominantă, de sexism, de rasism și de tot ce mai încape în recipientul vinovățiilor pe care marxismul aseptic îl plimbă prin lume ca pe o plasă subtilă de prins fluturi otrăviți, cultura europeană este o realitate pe care nu o poate înabuși nici macar enormul ridicol al negării ei. Această cultură este una paradoxală, unică și multiplă în același timp, atât de complexă și de diversificată încât morfologia ei se schimbă istoric și geografic, în funcție de sintaxele dominante, până la limita unor structuri de sine stătătoare. Desi genul proxim este triada clasico-iudeo-creștină, diferențele specifice sunt atât de pregnante încât turistul grăbit și informat doar la mâna a doua ar putea ușor să le califice drept idiomuri autonome, ușor îmblânzite pe la margini de efectele aculturației. Dacă lumea romană a difuzat pe o arie largă valorile grecești și propriile-i valori, unificând cultural, cel puțin la nivelul oficial și administrativ, întreagul spațiu european, creștinismul a impus particularități remarcabile, deși fondul unificator a rămas același. Europa catolică, retorico-extatică, Europa ortodoxă, mistico-utopică, și mai tânăra Europă protestantă, damnato-pragmatică, au generat tot atâtea variante de cultură spirituală, și nu numai, încât aceste particularități s-au transformat, nu o dată, în adevarate obstacole. Cu toate aceste diferențieri de detaliu, cultura europeană s-a manifestat ca un tot, chiar dacă centrele de iradiere au fost mereu diferite și chiar dacă vitezele de manifestare au fost, și ele, constant inegale.
Altoite direct pe trunchiul antichității mediteraneene și dezvoltate organic pe siturile clasicității, Vestul catolic și Nordul, ulterior protestant, au dezvoltat o cultură antropocentristă, individualizatoare, în care figurativul, tangibilul și substanțialitatea lumii sunt nu doar certe, ci și de la sine înțelese ca scopuri și ca ideal, în vreme ce Estul și, parțial, Sudul, așezate în spațiul ortodoxiei, s-au situat mult mai aproape de viziunea nonfigurativă, acorporală, nontangibilă și transcendentă, de filiație veterotestamentară. Așadar, clasicismul, iudaismul vechiului testament și varianta lui reformată în perceptele creștine au creat atât unitatea, cât și diversitatea culturii europene. Polarizată în manifestare, dar coerentă în fundamente, ea a reușit să preia, să conserve și să dezvolte o atitudine unitară și, simultan, duală asupra lumii și, implicit, asupra spațiului social nemijlocit. Reușind să-și depășească, de multe ori dramatic și traumatizant, impasurile și nesiguranțele, Europa a oferit singurul cadru de evoluție multiplă, atât în zona cotidianului cât și in aceea a conoașterii, a creației și a conștiinței de sine. Pe acest fundal, dar și sub impulsul tensiunilor sale intrinseci, s-au născut toate componentele modernității, de la cele etico-filosofice la cele socio-politice și până la cele aritistico-simbolice, de toate genurile, inclusiv cele care conțin in nuce sau la vedere germenii disoluției și ai autofagocitării. Pe vehicolul hispanic, englez,francez, nordic și slav cultura europeană a expandat la nivel global și a remodelat întreaga lume, absorbind, fără să-și modifice fundamentele, toate sugestiile din habitate culturale ale căror coduri nu au avut o putere de iradiere similară. Imbogățită astfel, cultura europeană a devenit genul proxim al întregii umanități, nu numai prin aria de difuzare, ci și prin eficiența ei modelatoare și prin capacitatea de a încorpora aspirațiile și idealurile speciei înseși. Privită strict din punctul de vedere al expresiei simbolice și, în particular, al artei, înlăuntrul unității ei fundamentale, cultura europeană a generat două tipuri mari de atitudine, în funcție de sursa inițială; Occidentul catolic a valorificat direct moștenirea clasicității, corporală, materialistă și descriptivă, iar Răsăritul ortodox a prelungit filonul iudaic, veterotestamentar, al nonfigurativismului, al gândirii abstracte și al interiorității cu vocația trenscendenței. Dacă Renașterea este, pentru lumea europeană, o resurecție asumată a clasicității, iar impulsul acesteia vine din Occident, iconoclasmul isaurian și reflexul său tardiv, Dadaismul, sunt resurecția fondului oriental-iudaic, iar impulsul vine din Orient sau, în ceea ce privește Dada, dinspre sufletele și conștiințele răsăritene.
Intr-un rezumat sever, o circumscriere a culturii europene nu poate ignora coerența ei profundă, dar care se sprijină pe o dualitate, pe o polaritate complementară, derivată din concepția despre lume și din modul de a înțelege transcendența. Occidentul clasico-renascentist este antropocentric, organizează lumea în jurul substanței, a masei, iar exponentul său tipic este Isaac Newton, în vreme ce Răsăritul este teocentric, iar nucleul viziunii sale este combustia lăuntrică, energia, exponentul său indiscutabil fiind Albert Einstein. Paradigmele artistice ale acestei unități duale, dacă îi putem spune așa, simplificând sever, sunt, pentru Apus, Michelangelo, cu tot ce l-a precedat și i-a urmat, iar pentru Răsărit Constantin Brâncuși, alături de toți predecesorii, inclusiv protoistoria și hieratica bizantină, și până la minimaliștii extremi sau la marile spectacole de sunet și de lumină.
Pavel Șușară
Cam așa arată o dovada a iubirii naționale și a prețuirii fara margini pentru opera lui Constantin Brâncuși. Urmașii celor de atunci sunt și astăzi la fel de activi, dar și-au diversificat lexicul si instrumentarul.
Imagine preluată de la Cindrel Lupe via Ioan Nemțoi.
In curând pe piața romaneasca, si nu numai, si traducerea in maghiara a poemului meu Sissi. Cartea a aparut la Editura Lector, in aceeasi viziune grafica halucinantă a lui Mircea Bochiș, in traducerea lui Peter Demeny si cu solidaritatea maxima a lui Cseke Szilard. Voi reveni cu imagini.
http://pavelsusara.wordpress.com/, http://pavelsusara.wordpress.com/
Be the first to know and let us send you an email when Pavel Susara posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Want your business to be the top-listed Pet Store/pet Service?
