13/06/2022
De atunci s-au mai adunat 20 de animăluțe...
Povestea mea
Sunt Corina- CoraMira- am aproape 48 de ani și trăiesc într-un sat transilvan cu familia mea: soțul, baiatul nostru Silvan, 13 ani, și 10 animalute salvate, 7 câini și 3 pisici. Am fost pe vremuri jurnalistă la Adevărul de Cluj, apoi m-am căsătorit și emigrat în Elveția timp de 16 ani, unde m-am reorientat profesional, ca nutritionista, învățând câte ceva din terapiile holistice alternative. Cum însă cu locurile de muncă nu a fost prea bine in Elvetia, in 2015 la pensia sotului, ne-am hotărât să ne intoarcem cu copilul în patria mea natala. Aici am găsit o casă frumoasă, cu multa natură în jur.
Toată viața mea am fost o iubitoare a animalutelor. Deja ca și copil, când găseam la țară pui de pisici și de căței ii ,,adoptam,, pe loc si la sfârsitul vacanței îi ascundeam în plăsuțe până când părinții auzeau mieunaturile și îmi spuneau clar că noi nu ținem animale în apartament.
Bucuria de a avea un catel a venit doar la 25 de ani, cand eram independenta ca jurnalist intr-un oras mare din România. Atunci am auzit în redactie că un catel rasa Aire dale terrier va rămâne curând fără părinți, care trebuiau sa plece in America la muncă. Asa am devenit mamica lui Chilly, un catel plin de energie, drăguț si iubitor. El m-a însoțit aproape 12 ani în viața mea, în parte și in Elvetia. Când a murit am suferit enorm, nu știam că e atât de dureroasă plecarea unui patruped…
Șapte ani au trecut pana am decis să avem alt cățel, un Chilly mai mic, de fapt cel mai mic terrier posibil. Asa am luat-o pe Sunny, care a devenit repede surioara cu blana a baietelului nostru, care a avut in ea un companion si un ursulet de plus in acelasi timp…Din fericire, încă e la fel, Sunny e cu noi aici in România, unul din cei 7 câini.
Casa pe care am cumparat-o avea in curte un cățel, care trăia singur aici, fără stăpâni, fără nici un suflet, de ani. Ca norocul hrănit de un vecin cu inima buna, Nicky Trifan. Catelul oe nume Lic, un mix de amstaf cu boxer, ne-a cucerit de la prima întâlnire…Atât de prietenos, de iubitor, nu ne venea să credem…cu timpul am văzut cât era și de intelligent, educat, deși nimeni nu s-a ocupat de el…ascultator…E un inger, a spus copilul nostru, e un fratior…Lic știe să dea labuta, înțelege situații și ordine ca un câine dresat, si e iubitor cu toate ființele posibile…Singura lui problemă a fost anul trecut cand l-a mușcat o căpușă, noi nu am vazut si a dezvoltat o boala foarte grava la rinichi, asa ca facea p**i cu sânge…Am mers atunci urgent la Clinica veterinară, unde l-au internat de urgenta cu slabe sanse de supravieturire…Au fost zile extrem de critice, dar Lic a supravietuit si nu exagerez cand spun ca nu exista zi in care sa nu multumesc ca ne este alaturi, cu ochii lui mari de caprioara, cu iubirea lui plina de energie buna…Apoi, rând pe rând, au venit ceilalti caini, fiecare cu povestea lui, cu farmecul si propriul caracter...
E dificil cu ei, cu atîția doar când sunt bolnavi... Greu și sufleteste, și financiar...În rest, ne-am adaptat. Aspirăm foarte des🤤...Partea cea mai frumoasă este că animalutele acestea toate sunt un depozit de bună dispozitie și iubire...Prezența lor ma încarcă cu energie bună, mă bucură, iar liniștea și pacea când dorm, și mult din timpul lor fac asta, mă liniștește...De la ei am învățat să trăiesc în prezent, să mă bucur și să sar ca o căprită când simt asta...Ei au adăugat o altă semnificație iubirii necondiționate, pe care o cunoșteam doar din experiența mea de mamă. Animalutele noastre mă mai învață că dragostea e nemărginită de bani și de clisee, că este posibil să traim cu iubire și cu puțină păpică, fără minciună și ascunzisuri, că în inimă e loc pentru atâtea ființe, in aceeași măsură...
Dar ca viața noastră să meargă totuși înainte armonic, rămân la cifra de 10 animalute. Știu de acum că voi vedea și voi fi rugată să mai iau biete patrupede fara casă, insa cumva această vară d**a pandemie am realizat că nu mai putem ca familie cu un singur venit modest să facem față normal cheltuielilor cu hrana, cu înlocuire obiectelor distruse, vaccine, deparazitari, consultatii, garduri…
Am incercat să îmi înving teama si groaza că din nou va trebui să salvăm alt suflet printr-o strategie preventiv, tare multi îmi doresc să reușesc curând să o aplic într-un proiect local de informare privind importanta sterilizarii animalelor sătenilor din cele 2, 3 comune de unde vin de fapt la noi cazurile de abandon…
Un vis frumos este si construcția unui mic adăpost civilizat, la norme europene și campanii regulate de sterilizare gratuită.
Sunny, Lic, Boxy, Lupah, Blacky, Bibi, Alba, Tiffany, Nini, Mogli sunt co –locatarii noștri care ne umplu viața cu iubire, sens, și covoarele cu păr😀…Chiar dacă acum trecem printr-un impas financiar care durează de când au fost o serie de interventii chirurgicale si cazuri de boala la ei, sunt sigură ca vom rezolva problemele financiare. Cei ce ajuta sunt si ei ajutati. Am creat această pagină doar cu viața noastră cu animalutele de companie pentru a împărtăși cu iubitorii câinilor și pisicilor momente de amuzament, dragalasenie, energie benefică. Suntem fericiți pentru orice apreciere, in orice formă, donatie sau paturici, hrana, jucarii, Candva, daca o sa ne stabilizam si o sa prisoseasca banii, am sa realizez proiectele de care am amintit si desigur am sa salvez mai departe fiintele neajutorate, că doar eu sunt om și pot…ele, din păcate, nu…Am tot mai pregnant impresia că acești câini și pisici sunt îngeri sub acoperire blănoasă. Că de fapt ei ne salvează pe noi…
