06/01/2020
Satul dispărut. 71 de femei, 61 de bărbați.
"În 1857, satul sau cătunul Măgureni din Munții Șureanu, județul Hunedoara, figura cu 25 de numere de casă, ce cuprindeau practic 30 de locuințe și 134 de locuitori.Dintre cei 134 de locuitori, 2 sunt menționați ca „străini", alții 4 (3 bărbați şi o femeie) fiind adăugați la rubrica „localnici plecați".
Toți erau români. Distribuția pe sexe a localnicilor denotă faptul că numărul femeilor (71) era mai mare decât cel al bărbaților (61). Dintre bărbați, 37 erau necăsătoriți, 26 căsătoriți şi 1 văduv, în timp ce dintre femei, 40 erau necăsătorite, 26 căsătorite şi 6 văduve.
După 23 de ani, Recensământul din 1880 din Transilvania arată faptul că populația era în descreştere cu aproximativ 23 la sută, fiind inventariate 21 de case cu doar 103 locuitori. O altă rubrică în cadrul căreia se făcea referință la Măgureni specifica faptul că toți locuitorii erau de religie ortodoxă, însă doar 99 de naționalitate română, 4 fiind trecuți la rubrica „limbă maternă necunoscută". Tot acum se dau şi date despre nivelul de cultură al populației locale, doar 10 la sută dintre aceştia, respectiv 12 locuitori, fiind alfabetizați. La 1900, datele sunt aproape identice, în sensul că existau 22 de case cu 105 locuitori. Toți erau vorbitori de limbă română şi adepții religiei ortodoxe, iar în plus aflăm că suprafața cătunului este de 617 iugăre (un iugăr echivalând, după cm se cunoaşte, cu 0,57 hectare). Din păcate, doar 2 sunt trecuți la rubrica „scrie şi citeşte”, chiar dacă, din punctul de vedere al distribuției pe sexe, numărul lor se echilibrează: 52 de bărbați şi 53 de femei. Totodată, foarte important este faptul că se menționează că toate cele 22 de locuințe inventariate au pereții din lemn şi acoperişul din şindrilă." (Daniel I. Iancu, Sargetia)
Astăzi, satul din munte e locuit doar de călugărițele de la Schitul Măgureni. Dar are toate șansele să fie readus la viață, pășunile, fânațele, natura generoasă atrag investitori, fermieri.