10/10/2024
”Dumnezeu nu învârte planetele cu mâna, așa cm se credea cândva, Dumnezeu guvernează Universul prin intermediul legilor.
Legea gravitației guvernează planetele și alte corpuri cerești.
Același lucru este valabil și pentru suflet: dacă un om a încălcat legile universale, a renunțat la iubire, a urât, atunci el primește boli – culege roadele comportamentului său incorect.
Însă, dacă omul s-a îmbolnăvit, el nu trebuie să se descurajeze, să se mâhnească, el nu ar trebui să se supere pe soartă și pe Dumnezeu.
O boală este o oportunitate de te dezvolta, de a-ți pune sufletul în ordine, de a învăța să ai o atitudine corectă față de viață.
O boală este o oportunitate de a-ți schimba caracterul și modul de viață.
Văzând un om fără picioare din naștere, ucenicii lui Hristos au întrebat: „De ce el nu are picioare? Ce a făcut el?” Hristos a răspuns: „Dacă ar fi avut picioare, atunci el ar fi mers pe tot pământul cu focul și sabia în mâini”.
Problemele de sănătate îl protejează pe om împotriva comiterii unui păcat, căci acestea nu-i permit să păcătuiască, oprind degradarea sufletului său.
O boală este un medicament, o protecție a sufletului uman. Apostolii spuneau: „Cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul”.
Ucenicii l-au întrebat pe Hristos despre un orb: „Cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Înseamnă că, în primul rând, bolile din naștere pot să fie o plată pentru păcatele comise în viețile trecute și, în al doilea rând, copiii pot să plătească pentru păcatele părinților.
Hristos a răspuns brusc la întrebarea ucenicilor: „Acest lucru este necesar pentru ca voia Celui de Sus să se manifeste, pentru ca slava lui Dumnezeu fie revelată”.
Înseamnă că o boală este dată pentru ca un om să creadă în Dumnezeu, să aspire către Dumnezeu, să simtă iubirea în suflet.
Omul trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, să-și amintească de propriul suflet, el trebuie să se schimbe și abia atunci va putea să-și învingă bolile, să-și restabilească sănătatea.
O boală reprezintă o condiție pentru evoluție și un ajutor în procesul evoluției.
O astfel de interpretare nu a existat înainte în istorie. O boală este un mijloc de reînnoire a sufletului, o boală ne îndeamnă către Dumnezeu și ajută sufletul să se purifice.
Din această cauză, nu trebuie să urâm boala, cu aceasta nu trebuie să luptăm, boala trebuie înlocuită. Cand noi vom face de bună voie ceea ce boala ne constrânge să facem, atunci aceasta va deveni, pur și simplu, inutilă.
Când un om s-a îmbolnăvit, el trebuie să se întrebe :
-La ce mă instigă această boala?”
De regulă, boala ne instigă la astfel de emoții negative ca nemulțumirea de sine și de propriul destin, teama față de viitor, supărările pe sine și pe cei apropiați, regretul trecutului.
Dacă noi nu învingem toate aceste lucruri ci le intensificăm, atunci boala se agravează.
De aceea, dacă omul s-a îmbolnăvit, el trebuie să înceteze să se mai teamă, să regrete, să se supere. Boala ne instigă la agresivitate față de sine, față de alții și față de Dumnezeu; dacă noi învingem această agresivitate, atunci boala se retrage.
O boală ne stăpânește instinctele și ne limitează consumul de bunuri fizice și spirituale, ajutându-ne sufletul să se descopere. În plus, o boală ne dă de înțeles că putem să murim.
Ce înseamnă această aluzie?
Ce fel de concluzii ar trebui să tragem?
Noi trebuie să încetăm să ne agățăm de viață, de plăceri, de supărări și de pretenții, noi trebuie să ne simțim „Eul” etern, să simțim iubirea în suflet, să dăm drumul tuturor problemelor noastre, să punem sufletul și iubirea în prim plan.
Dacă noi nu ne opunem bolii, ci dimpotrivă o ajutăm, dacă noi ajutăm natura și destinul, nu luptăm cu acestea, atunci o boală devine inutilă.
O boală este un ajutor de Sus. Dacă noi acceptăm acest ajutor, dacă facem de bună voie lucrurile la care suntem îndemnați prin boală atunci, în acest caz, nu mai este nevoie de ea.
Prin boli suntem ajutați să ne punem sufletul în ordine. În momentul în care vom învăța să ne aducem de bunăvoie armonie în suflet, atunci nu va mai fi nevoie de boli.
Boala este un medicament pentru suflet.
Și Iubirea este un medicament pentru suflet.
Omul este cel care alege ce fel de medicament să ia – unul amar sau unul dulce.”
S.N. Lazarev