30/03/2023
Dincolo de vălul morții așternut pe ochii și trupul unei pisici ce zace sau a zăcut înainte de a fi observată, pe iarbă, pe asfalt, lângă un copac, o ghenă sau o mașină, stă povestea unei vieți care a fremătat de veselie, temeri, sclipiri de joacă, prietenie, altruism, jertfă... curmate absurd, violent, dureros... în singurătate, disperare, suferință. Orice om cu suflet simte măcar o tresărire de milă la vederea unui trup inert, darămite un om care a cunoscut acel trup în mișcare, în viață, l-a hrănit, mângâiat, căutat și îngrijit.
Această postare este scrisă acum, dar ținută în gând, în inimă și pe retină zi de zi, și așa va rămâne pentru totdeauna.
⭐️ Albișoara a fost una din multele pisici de pe lângă un bloc cu grădini și părculeț pentru copii din Titan. Un balon uitat de un copil a prilejuit un spectacol de puritate infinită: ea, imaculată, și cu o surată neagră, și cu alta alb-neagră, săreau alergând balonul, trimițându-și-l pe rând, fermecate de joacă. Ea, imaculată, cu un porumbel imaculat încolțit cu fericire pe aleea grădinii... Ea, imaculată, cu o puiuță imaculată, salvate de poliție dintr-un subsol blocat de administratoare, apoi urmărită zilnic, luni de zile, să fie afară când se blochează iar. Ea, imaculată, alăptându-și în iarbă puiuța imaculată și un pui nepot lăsat în grija ei mereu de o soră mai derutată de maternitate...
Albișoara în capcană, Albișoara sterilizată cu bine, Albișoara din nou în grădină, tăvălindu-se topită de fericire la reîntâlnirea cu puiuța ei imaculată, căreia îi cedează fără ezitare conserva cuvenită la eliberare.
Și apoi, după aproape un an, Albișoara lipsește din ceata pisicilor blocului... poate pândește ceva... ea e cea mai versată vânătoare, se întoarce ea... e sălbatică, e iute, e sănătoasă... Și nu se întoarce, și o caut sleită peste tot, sub trenulețe, tobogane, garduri, canale, mașini, grădini... și aflu că zăcuse fără viață 3 zile lângă un copac, în iarbă... și apoi a fost pusă într-un sac și aruncată... Iar după un an, azi mai exact, aflu că a fost și auzită într-o parte a blocului gemând, și că avusese blană risipită în jur... și deci haita de câini... Puiuța ei este a mea, în casă, după o lovitură primită. Și tot a mea a fost și ea afară. Și și-au vorbit amândouă, una la geamul meu, cealaltă în grădină. Albișoara a avut cam 2 ani, a fost albă, cu coada și o pată portocalie pe frunte. Și nu va fi uitată niciodată. Și nu mai e nicăieri.
🦋 Căciulița a apărut mică și veselă în curtea unei instituții, împrietenindu-se cu pisicile curții. Mai veselă și curioasă pisicuță ca ea nu a existat, drept pentru care a trecut drept motănel mult timp... până un mieunat negru și mic prin zona ei a dat de înțeles că trebuia sterilizată. Căciulița în capcană, zvâcnind și rănindu-se în zăbrele, Căciulița sterilizată cu bine, Căciulița iar explozie de veselie și curiozitate, nelipsită de lângă prietenul ei, Momo. Căciulița prima la orice mișcare și ve**re, la orice foșnet, Căciulița în continuă mișcare, sălbatică, sănătoasă, ageră, fără o lacrimă, fără un strănut vreodată.
Și deodată nu mai apare prima, și o caut, și o găsesc suferind tare, ascunsă, imposibil de atins. Căciulița suferă groaznic, și a doua zi ajungem pregătiți, dar prea târziu pentru ea. De durere Căciulița a mușcat ciment și pământ, și stă ca să o găsesc tot pe ea prima, dar fără suflare. Și să văd că a durut-o groaznic. Rinotraheită fulgerătoare.
Căciulița a avut cam 3 ani, a fost alb-neagră și cu o pată neagră pe cap: „căciulița”. Și nu va fi uitată. Și e la rădăcina unui copac. Iar Momo, nelipsitul ei prieten, după moartea ei s-a îmblânzit deodată și strigă mereu, căutând alinare.
🏇 Griuț a luat prin surprindere ceata de pisici a blocului. Prea tânăr, prea necunoscut, prea retras. Abandonat sau pierdut? Flămând mereu, Griuț a învățat repede cine și unde și cui dă mâncare și aștepta tăcut sub o mașină să primească și el odată cu celelalte pisici. Numai ochișorii și boticul gri i se vedeau pe întuneric de sub mașini. Mereu sub aceleași mașini.
Griuț bucuros și dispus să socializeze, după un timp. Griuț la distanță, Griuț aproape de portbagajul mașinii omului care îl hrănește. Griuț vine într-o zi și cu prietenul mic de tot, cât palma, negru și dependent de el. Griuț îl spală, îl aduce zilnic la mașina-hrănitoare, îi lasă din porția lui micuțului și micuțul mai face schimb de farfurii cu prietenul lui ocrotitor. Griuț îl așteaptă pe cel mic deoparte, să termine și el de mâncat și să-l conducă la locuri sigure de dormit și încălzit. Dorm și trăiesc mereu împreună, iar comportamentul lui Griuț față de puiuț este matern. Griuț este motan de 7-8 luni și îi va veni rândul la sterilizare, plănuiam... de vreme ce vine îndrăzneț la mașină deja. Cel mic, vedem... unul fără altul nu se poate...
Griuț și Negruțul mănâncă bine dimineața la mașină și se retrag lipiți unul de altul să doarmă. Pe undeva, în spatele unui bloc cu parcare... Și povestea lor în aceeași zi zdruncină câțiva oameni și prăbușește știința vieții feline: Griuț a dat piept și s-a luptat și a ținut pe loc 4-5 câini deodată, doar ca Negruțul să aibă timp să intre sub o mașină sigură, și ca acei câini să nu ajungă până la el. Griuț s-a jertfit pentru micul lui prieten, fiindcă micuțul era consolarea lui și singurul lui suflet, singura sursă și obiect de afecțiune și duioșie în singurătatea în care fusese aruncat prin abandon. Griuț a dus altruismul și sacrificiul lui până la capăt, până la propria lui dezintegrare. Griuț nu va fi uitat. Și e la rădăcina unui copac, lângă parcare. Negruțul e adoptat, cu 2 prieteni buni alături.
💚 Von a apărut micuț și timid în ceata de pisici a blocului, urmărind-o de la distanță printre ierburi și frunze. Îl mai anchetau din când în când pisicile, dar el era foarte slăbit și flâmând ca să se mai bucure de întâlnirea cu ele. Von nu a primit hrană cât timp a stat înfricoșat în grădină, fiindcă „pe acolo nu se trece la pisici”. Von a mâncat noaptea boabe căzute unde văzuse el ziua, iar ziua doar ce putea să cadă resturi de la geamuri. Apoi a urmărit mai bine și a văzut cine-unde-când aduce hrană. Și a devenit blând, iubitor și bine hrănit, și i s-a promis o familie. Zilnic, peste o lună, cu foarte multe distribuiri, cu hrană bună, i s-au promis casă și iubire. Și nu se mai sătura de această promisiune, și venea întins să i se promită de toate. Și cu semne incipiente de boală și tot spera bucuros în acea promisiune. La cabinet testul la panleucopenie pozitiv și a ajuns și la un alt cabinet nonstop, impus de asociația plătitoare. Și acolo Von nu a mai fost sigur de promisiunea știută, și, înfricoșat, s-a răzvrătit pe doctori, și s-a stins după 3 zile. Von nu va fi uitat. Și este cenușă.
☁️🌟 Eu i-am cunoscut pe Albișoara, Căciulița, Griuț și Von. Și încă multe cărora ei li s-au alăturat, într-o lume mai bună, dar nu a noastră, a celor rămași. Și fiecare din ei a lăsat o lecție de suflet-inteligență-caracter peste așteptările omului și o amintire de neșters. (alte imagini cu eroii în comentariile mele)
🌈 Oameni buni, nu lăsați făpturile imaculate, care depind de voi, să aștepte Binele, ci înfăptuiți-l pe loc.
Sterilizați, protejați, îngrijiți, ajutați și adoptați.